JUC'A,
joc, vb. I.
1. Refl. A-si petrece timpul
amuzându-se cu diferite
jocuri sau
jucării;
a se distra. ◊ Expr.
A se juca cu focul = a trata în mod usuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă.
2. Refl. Fig. A-si bate joc, a nu da importanţa cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr.
A se juca cu sănătatea (sau
cu viaţa) = a-si neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-si bate joc de cineva;
a păcăli,
a hărţui,
a sicana. ◊ Expr.
A juca festa (sau
renghiul)
cuiva = a face cuiva o
farsă, a-l păcăli.
3. Intranz. A-si petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a
miza pe o carte, pe un număr etc.;
fig. a-si asuma un mare risc.
4. Intranz. A participa ca jucător la o competiţie sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv.
5. Intranz. si tranz. (Pop.) A dansa.
6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în miscare) A se misca (sau a da impresia că se miscă) repede si tremurat; a vibra. ◊ Expr.
A-i juca (cuiva)
ochii (în cap), se spune despre un om
siret sau despre un om
isteţ, cu privirea
ageră,
inteligentă. ♦ Tranz. A misca repede, a clătina.
7. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o
reprezentaţie. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr
A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva.
8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se misca; (despre piesele unei masini, ale unui
angrenaj etc.) a se deplasa într-un spaţiu restrâns. - Lat. pop.
jocare.
Sursă
: DEX'98
(
18186)
- cata